Ideea din spatele terapiei cu integrare senzorială este că activitățile specifice sau chiar simplul periaj al pielii pot ajuta un copil cu probleme de procesare senzorială să experimenteze un nivel optim de stimulare și autocontrol. Acest lucru contribuie la refacerea arhitecturii cerebrale a copilului, astfel încât copiii să poată integra în mod corespunzător și să răspundă la intrările senzoriale, permițându-le atât să găsească sens și să se simtă mai siguri în mediul înconjurător. O astfel de intervenție, documentată în lucrările Dr. A. Jean Ayres, este folosită în terapiile de ultimă oră pentru autism și poate scădea anxietatea, ajutându-i pe copii să fie „exploratori mai încrezători, cu mai multe reușite și mai deschiși pentru interacțiunea cu mediul”.
În tratamentul tulburărilor de procesare senzorială, Dr. Ayres a adăugat la cele cinci simțuri tradiționale două simțuri „interne”: conștientizarea corpului (proprioception) și mișcarea (vestibular). Receptorii aflați în articulații și ligamente facilitează controlul motor și postura; receptorii vestibulari, localizați în urechea internă, transmit creierului poziția corpului și unde este în spațiu, cheia pentru echilibru și coordonare, printre altele.
Din acest motiv, la ultima ședință de terapie pentru copii care au experimentat abuz și abandon, aceștia au continuat incursiunea într-o lume senzorială cu ajutorul nisipului kinetic, a modelării și a altor instrumente senzoriale.
Mulțumim psiholog Paul Dirmon, psihoterapeut Melinda Copaci, și tuturor voluntarilor noștri inimosi!