Datele cantitative ale unui studiu privind “Profilul părinţilor adoptivi din România” arată că vârsta medie a copiilor adoptaţi în perioada 2007-2009 a fost puţin peste 3 ani, două treimi fiind de etnie română şi numai 5.3% romă.
Infertilitatea sau decesul unui copil biologic, urmat de incapacitatea cuplului de a mai avea copii, au fost motivaţiile principale cel mai des citate atât în cadrul focus-grupului cât şi în timpul interviurilor. Nevoia afectivă de împlinire personală şi familială prin creşterea unui copil reprezintă un alt factor motivator important.
Foarte rar apare menţionată ideea de a oferi unui copil şansa de a avea o familie. Cel mai adesea adopţia este privită atât de familiile adoptive cât şi de societate, grup de prieteni sau familia extinsă ca o acţiune „reparatorie” faţă de infertilitate sau de incapacitatea unui cuplu (din varii motive, cel mai adesea medicale) de a avea un copil biologic.