Lilly a început să se gândească la adopție într-o zi când a aflat de un preot care a adoptat 11 copii. „De ce nu am face și noi asta?” i-a spus atunci soțului ei.

Soțul ei a fost de acord și peste câteva zile au mers la Direcție. „Am urmat pașii conform procedurilor de adopție. Din fericire, noi nu am întâmpinat nicio problemă pe tot acest drum care ne-a dus spre împlinire sufletească”, ne mărturisește Lilly.

După ce au terminat cele 3 luni de evaluare, au primit atestatul de părinți apți pentru adopție. „Într-o zi de luni am luat atestatul și miercuri am fost să vizualizăm lista copiilor greu adoptabili unde am găsit o fetiță de 1 an și 10 luni din Zalău care ne-a cucerit pe loc. A fost mâna lui Dumnezeu, fiindcă chiar în ziua aceea fusese pusă pe listă cu o jumătate de oră înainte să o blocăm”, relatează Lilly cu emoție.

Totul se întâmpla în preajma sărbătorilor de iarnă. În ianuarie au plecat la Zalău, iar după ce au stat acolo o săptămână au făcut cererea pentru încredințare. În două săptămâni aveau fetița acasă și de atunci sunt niște părinți împliniți și fericiți.

Întrebată ce sfat ar da potențialilor adoptatori, ne-a răspuns imediat: „Sfatul meu pentru cei care vor să facă acest pas este să meargă și la lista copiilor greu adoptabili și să nu se sperie de diagnosticele puse. Fata noastră era diagnosticată cu retard psiho-motor, nici vorbă de așa ceva, era doar un copil care nu fusese stimulat corespunzător. Nu spun ca este ușor dar nici greu, este nevoie de multă dragoste, răbdare și dăruire.”