Adopţie

Adopția Sorinei – o radiografie a protecției copilului în România

Cazul recent mediatizat al Sorinei aduce în prim plan o serie de probleme pe care sistemul de protecție din România întârzie să le adreseze însă relevă și aspecte asupra cărora ar trebui să ne gândim serios ca și națiune.

Din informațiile disponibile în spațiul public, reținem că Sorina este unul dintre zecile de mii de copii abandonați care au fost dați spre îngrijire unui asistent maternal până la definitivarea situației, fie prin reintegrare în familia biologică, fie prin adopție. Faptul că fetița a fost declarată adoptabilă înseamnă că eforturile de reintegrare în familia biologică sau identificarea unei rude până la gradul IV care să se ocupe de îngrijirea ei au eșuat. După 6 luni de plasament, asistentul maternal a avut prioritate la adopția copilului însă a refuzat în scris, repetat, să adopte copilul. Fiind disponibilă pentru adopție către adoptatori atestați din România, a intrat în potrivire cu 122 de adoptatori români care au refuzat însă să continue procedura adopției. În acest context, Sorina a ajuns disponibilă pentru adopție internațională la adoptatori români cu domiciliul în străinătate.

Un moment care ar fi trebuit celebrat de toți factorii implicați s-a transformat, însă, într-un cancan național. În sfârșit, fusese identificată o familie de români cu domiciliul în străinătate care dorea să adopte fetița. Asistentul maternal profesionist ar fi trebuit să pregătească acest moment, în colaborare cu specialiștii care s-au ocupat de caz, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat.

Urmare a modului în care a fost mediatizat cazul, dorim să facem următoarele precizări:

  1. Aceste situații apar din cauza unui viciu în filosofia sistemului de protecție, respectiv a faptului că acești copii sunt plasați cu prioritate la asistenți maternali care NU doresc să adopte copilul. Dacă asistentul maternal sau familia de plasament specifică faptul că dorește să adopte copilul în situația în care acesta devine adoptabil, plasamentul este oprit sau îngreunat de autorități, in loc să fie prioritizat. În țări precum Marea Britanie sau SUA, plasamentul în vederea adopției este considerat cea mai bună practică în domeniu, copilul beneficiind de cea mai bună îngrijire posibilă în perioada plasamentului și de continuitate în îngrijire, prin adopție la familia de plasament, dacă reintegrarea în familia biologică sau integrarea în familia extinsă nu este posibilă. Acest aspect va trebui schimbat în filosofia sistemului de intervenție în cel mai scurt timp posibil, în caz contrar vom asista la multe alte asemenea cazuri.
  2. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) este organismul care intermediază potrivirea copilului cu familia atestată internațional. Lipsa de reacție oficială, a unei conferințe de presă în care să se clarifice cazul și să se răspundă într-un mod profesional la întrebările jurnaliștilor, au dat spațiu inflamării cazului și a derapării acestuia în poziții și atitudini care nu își aveau locul.
  3. În timp ce organismele private sunt obligate să se autorizeze până și pentru a promova adopția și nu pot interveni în creșterea calității serviciilor în domeniul adopției decât într-un număr limitat de servicii, birourile de adopție a DGASPC nu au niciun fel de obligație de a respecta niciun standard, serviciile publice în domeniul adopției nefiind supuse licențierii sau autorizării. Astfel, nu avem indicatori de performanță sau obligativitatea legală a unei metodologii specifice. Ca urmare, în loc să asistăm la consiliere psihologică și intervenția asistenților sociali, am asistat toți cu durere la o intervenție a mascaților. Nivelul scăzut al calității serviciilor publice în domeniu este o realitate crudă pe care organismele de reglementare o cunosc dar o tolerează.
  4. Suntem încă o națiune care discriminează pe motive etnice. Nu putem să nu remarcam numărul mare de refuzuri în potrivirea națională (122) și etnia rromă a Sorinei.

În concluzie, radiografia pe care ne-o oferă, într-un mod dureros, cazul Sorinei, nu arată cu degetul spre un singur vinovat. Suntem toți implicați, într-un fel sau altul iar comentariile în presa de scandal nu vor rezolva nimic. Este nevoie de o reformă reală a sistemului de protecție dar și a mentalului nostru colectiv. În caz contrar, ne distrugem generații întregi de copii care vor deveni adulți cu dificultăți severe de integrare socială.

Liviu Mihăileanu
Președinte ARFO

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: