Având în vedere faptul că sunt tot mai multe situații care ne sunt semnalate de copii aflați în centre și apartamente sociale cărora li se refuză dreptul la o familie care depune cerere scrisă pentru plasamentul familial, dorim să subliniem că, în cele mai multe cazuri, răspunsurile sunt fără temei legal. Astfel, reiterăm mai jos cadrul legal existent:

  • Art. 58 din Legea 272/2004, alin. (6) prevede că planul individualizat de protecţie poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial, numai în cazul în care nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie, în condiţiile prezentei legi.
  • Art. 62 din Legea nr. 272/2004, republicata, prevede in mod expres: (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:
    a) o persoană sau familie;
    b) un asistent maternal;
    c) un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 123 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.

Astfel, prima alegere in cadrul plasamentului unui copil, conform Legii, trebuie să fie la o persoană sau familie. Doar dacă nu există o persoană sau o familie interesată, atunci se poate stabili plasamentul în alte condiții.

În situația în care primiți un refuz scris de plasament din partea DGASPC de care aparține copilul, vă oferim:


Citește și Solicitarea plasamentului familial al unui copil pe care l-aţi cunoscut într-un centru, apartament social sau casă de tip familial