Steven Stosny delimitează, în lucrarea “Treating Attachment Abuse” (1995), un model terapeutic pentru pacienții cu istoric de abuz fizic și emoțional în relații apropiate și oferă o explicație chimică a modului în care furia acționează ca un fel de „salvare psihologică”. Unul dintre hormonii pe care creierul îi secretă în timpul furiei este norepinefrina, experimentată de organism ca analgezic.
De fapt, dacă o persoană se confruntă cu durere fizică sau psihologică (sau amenințarea unei astfel de dureri), activarea internă a răspunsului prin furie va precipita eliberarea unui produs chimic conceput în mod expres pentru amortizarea durerii. De aceea, furia este ca o sabie cu două tăișuri: teribil de dăunătoare pentru relații, dar cu toate acestea un mecanism al organismului de a permite multor persoane vulnerabile să supraviețuiască emoțional în mijlocul durerii.
Furia este unul dintre comportamentele vizibile ale copiilor cu istoric de abuz și abandon. De aceea, în cadrul ultimei intervenții terapeutice am adresat în mod specific învățarea unor exerciții de deprindere a autocontrolului (precum respirație abdominală) iar copiii au fost încurajați să-și exprime furia prin desen.
Tzuby's Kids 