Săptămâna trecută am fost într-o tabără cu copii din apartamentele sociale din Bucureşti. Jocuri, râsete, cântece, trambuline şi piscine, toate au conturat o săptămână petrecută în natură care i-a scos din zidurile apartamentelor şi le-a oferit o oază de bucurie. Nimic nu se compara cu zâmbetele lor.
Vremea a fost excelentă iar apusurile fenomenale. Apoi copiii se retrăgeau în cabane. Credeam că vor continua zâmbete şi chicoteli până când somnul îi va birui însă nu era aşa. Odată cu lăsarea serii himerele abandonului, abuzului şi neglijenţei reveneau în sufletele lor şi începeau să plângă. Unii plângeau după mama care-i mai vizitează de câteva ori pe an. Alţii după o persoană de care s-au ataşat şi de la care şi-ar fi dorit să îi ia „acasă”.
Am fost creaţi pentru a aparţine iar copiii resimt lucrul acesta într-un mod acut. Le este greu să înţeleagă şi să gestioneze disperarea din sufletul lor. Nevoia de a face parte dintr-o familie trece dincolo de lucrurile pe care le pot avea sau locurile în care se pot afla.
Acesta este motivul pentru care „Tzuby’s Kids” se acreditează pentru servicii de reintegrare sau, acolo unde nu mai este posibilă revenirea în familiile biologice, integrarea copiilor în familii substitutive pentru a scurta cât mai mult timpul de instituţionalizare.
Vă mulţumim că sunteţi alături de noi!
Tzuby's Kids 