Marius Brăila, tânărul pentru care nu există „Nu pot”, a deschis o școală pentru copiii cu nevoi speciale. El însuși părea condamnat, în copilărie, la o viață petrecută în scaunul cu rotile. Dar nu s-a întâmplat așa. Părinții i-au spus că orice e posibil, atunci când vrei. Marius Brăila s-a transformat și s-a metamorfozat, dintr-o persoană cu dizabilități, într-un supererou cu multiple și nebănuite abilități.
Are un job, o familie și trei copii: cel mai mic, un băiețel abandonat pe care a vrut să-l salveze. Și a înființat o școală pentru copii cu dizabilități – o școală pentru supereroi. Dar cum arată viața unui „colecționar de operații”, așa cum își spune Marius Brăila? De ce și-a dorit să adopte un copil cu dizabilități și cum este Nicu, copilul pentru care au făcut „scut” de iubire, înțelegere și răbdare? Și de ce știe Nicu că are „mânuța de supererou”?
Când am decis să adopt un copil, nu aveam nici cea mai mică idee despre ce implică procesul de adopție și nu cunoșteam pe nimeni care să fi trecut printr-o experiență similară. Căutând informații pe internet, am descoperit Asociația Tzuby’s Kids și am hotărât să particip la o sesiune de informare. Aveam o mulțime de întrebări care mă frământau: Sunt „eligibil” să adopt având o dizabilitate? Putem adopta dacă avem deja copii biologici? Câte camere avem nevoie?
La acea sesiune nu doar că am primit răspunsuri clare la toate întrebările mele, dar am realizat că există o comunitate de oameni care îmi pot oferi sprijin pe tot parcursul acestei călătorii. Comunitatea Tzuby’s Kids a devenit un punct de sprijin constant pentru mine și soția mea – ne-am întâlnit de multe ori cu alți părinți adoptivi și am împărtășit împreună gânduri, temeri și bucurii.
Tzuby's Kids 
Lasă un comentariu